Visez ... cu ochii deschisi ...

Andreea este sormea. Spre deosebire de mine, cand era copil niciodata nu si-a dorit prea tare (sau  nu si-a exprimat dorinta cu voce tare) un animal de casa. Eu aduceam tot felul de pisici si caini si mai stiu eu ce... ca dupa aia sa ma trimita mama afara cu ele, dar ea niciodata. Nu mai este nevoie sa spun cat de porniti au fost ai mei intotdeauna impotriva animalelor in casa!
Ei bine, eu intre timp am m-am mutat ... deci teoretic as putea sa-mi satisfac placerea de a avea cel putin o pisica. Ironia sortii, Cata imi da tot felul de motive pentru care nu ar fi bine sa ne luam nimic. De cele mai multe ori are dreptate, dar de fiecare data imi rupe inima.
Ma rog, ceea ce vroiam de fapt sa spun cand am inceput acest post, este ca Andreea, si-a luat ieri caine!!! O superbitate  de bichon de doua luni. Aseara era atat de speriat de atata lume si de tot ce se intampla in jur, ca atunci cand l-am luat in brate s-a lipit de mine. Inimioara ii batea atat de repede ca a trebuit sa-l tin strans si simteam cum se calmeaza incet-incet si dupa aia iar se speria.
Superb!!!