miercuri, 26 mai 2010


In sfarsit am terminat-o!!!Nu zic asta pentru ca a fost o carte rea sau grea sau mai stiu eu cum.... dar pur si simplu de cate ori ma apucam sa citesc ... ma fura somnul dupa primele 2-3 pagini. Am incercat sa o citesc si odihnita si a avut acelasi efect. Imi place cum sare cu actiunea de la Burton la Clemens apoi la Jack London si mai departe. Fiecare vrea in felul sau sa ajunga la turn, unul cu vaporul, cu dirijabilul, cu balonul.. daca ajung ... va trebui sa citesti cartea.
Cand ma gandesc ca mai am acasa si volumul 4 si 5, parca nici nu-mi vine inca sa ma apuc de ele. Nu pot sa imi dau seama ce anume m-a obosit atat de mult la cartea asta. Oare paginile intregi de descrieri? Povestea in sine este foarte frumoasa si acum daca stau sa fac o recapitulare in minte .. chiar interesanta si totusi efectul de somnifer este printre randurile ei.
Il astept si pe Marius sa o citeasca, sa vad daca l-a adormit si pe el, desi el citeste sarind de obicei pasajele care nu i sa par interesante.

luni, 10 mai 2010

Luni

Nu renunt la practicile mele barbare,
Pentru un cerc de c*c*t pe cap si un set de aripioare



Asa, pentru a zi de luni. Adica asta:



joi, 6 mai 2010

M-a atras reteta de AICI  asa ca a trebuit sa o incerc si desi am zis ca nu o sa-mi transform niciodata blogul acesta intr-unul culinar... uite ca totusi postez cateva poze cu ce mi-a iesit doar ca sa laud sursa de inspiratie : Furnicuta boscodina.
Am adaugat la reteta initiala niste cascaval, mi s-a parut mie ca o sa dea bine si intr-adevar a dat :D
Inainte sa-i bag la cuptor:

Dupa ce i-am scos. (In farfurie n-am mai apucat sa le fac poza pentru ca au fost mancati imediat impreuna cu pulpe de pui facute la gratar):

marți, 27 aprilie 2010

Mararul

Dragele mele, va prezint mararul!!! Sau ma rog... mararelul... L-am plantat pe la inceputul lui martie si uite ce maricel este acum!!! Deabea astept sa incep sa il pun la mancarica :)




vineri, 2 aprilie 2010

Am vopsit ouale!!

Exact cum spune titlul, am vopsit si eu ouale, cu vopsea sidefata :D Am gasit-o la Carrefour si nu m-am putut abtine.
Asa ca rezultatul:


Si cum in fiecare gramada se gaseste intotdeauna cate unu sau doi cu personalitate... uite si ouale mele:


marți, 23 martie 2010

Varful Greci

Varful Greci - cel mai inalt din Muntii Dobrogei, atingand fabuloasa inaltime de 467m. Pentru mai multe informatii mai bine consultati wikipedia sau ma rog... internetul :D


Mi-a placut mult si imi pare rau ca desi stau in Dobrogea dintotdeauna e prima data cand merg.


Am plecat din Constanta in jurul orei 12. Din pacate nu imi mai amintesc la ce ora am ajuns in localitatea Greci, dar pot sa spun ca drumul pana acolo n-a fost fantastic. De ce? Pai atunci cand esti pe o sosea asfaltata frumos... nu te astepti sa rasara din  loc in loc ditamai gropile. Inteleg ca iarna a fost nemiloasa si ca face ravagii, dar  chiar trebuie sa asteptam pana la toamna sa putem merge cu masina pana la Tulcea? Mda, mai bine nu mai comentez mult si trec mai departe.


Bun, satul Greci ...  Oare chiar nu e nimeni interesat sa asfalteze soselele in tara asta??? Nu, nu ma leg de sosele pentru ca mi-am luat masina, ci pentru ca in acest sat chiar nu exista. Decat daca vrem sa numim sosea drumul acela de pamant cu care circuli foarte bine cu caruta. In rest satul, ce sa zic... unele case mai frumoase, altele mai putin frumoase, ca peste tot. Acolo unde am lasat masina si am inceput sa "urcam" erau incepute mai multe constructii si tipic tarisoarei noastre iubite lasate asa... incepute. Cel care le-a inceput, probabil n-a avut bani sau chef sa mai termine, exact ca si cladirea de langa liceul nostru sportiv, dar despre aceea am sa vorbesc poate, alta data.


Pe munte ... frumos, poti alege calea cea mai lina sau o poti lua pe scurtatura ca mine si Cata si sa-ti iasa sufletul ca sa simti ca faci traseu de munte. Mi-a placut mult mult mult!!! Cu siguranta am sa mai merg!


Cateva poze:


                                Inceputul:


                               Pentru alpinisti:

Urcus pe pietre


Misu in varful varfului (singurul care a avut curaj sa sara peste groapa)



Mai multe poze AICI.

sâmbătă, 20 martie 2010

Caine?!?!?!

Andreea este sormea. Spre deosebire de mine, cand era copil niciodata nu si-a dorit prea tare (sau  nu si-a exprimat dorinta cu voce tare) un animal de casa. Eu aduceam tot felul de pisici si caini si mai stiu eu ce... ca dupa aia sa ma trimita mama afara cu ele, dar ea niciodata. Nu mai este nevoie sa spun cat de porniti au fost ai mei intotdeauna impotriva animalelor in casa!
Ei bine, eu intre timp am m-am mutat ... deci teoretic as putea sa-mi satisfac placerea de a avea cel putin o pisica. Ironia sortii, Cata imi da tot felul de motive pentru care nu ar fi bine sa ne luam nimic. De cele mai multe ori are dreptate, dar de fiecare data imi rupe inima.
Ma rog, ceea ce vroiam de fapt sa spun cand am inceput acest post, este ca Andreea, si-a luat ieri caine!!! O superbitate  de bichon de doua luni. Aseara era atat de speriat de atata lume si de tot ce se intampla in jur, ca atunci cand l-am luat in brate s-a lipit de mine. Inimioara ii batea atat de repede ca a trebuit sa-l tin strans si simteam cum se calmeaza incet-incet si dupa aia iar se speria.
Superb!!!

Am facut pozele fara blitz pentru a nu-l speria mai tare.



Aici luase pozitia de poza


Hop, am atipit un pic!


joi, 18 martie 2010


De cand am inceput sa o citesc era sa o abandonez de vreo doua ori.
Se bazeaza mult prea mult pe ce crede si ce gandeste si ce simte Sam Clemens.Sare prea usor peste timp... de la un paragraf la altul, in acelasi paragraf de la o propozitie la alta. Pana sa-mi dau seama de ce s-a intamplat, trecusera deja ani.

Actiune se intampla toata in ultima treime din carte si odata intrat in actiune nu-ti mai vine sa o lasi din mana.

Ma asteptam la mai mult! Mai ales in timp ce citeam inainte sa ajunga la ultima treime. Acum ca am terminat-o, imi pare bine ca am citit-o :D

luni, 15 martie 2010

Dintotdeauna mi-a placut sa desenez. Cand eram mica mica mazgaleam toti peretii, culmea era ca ai mei ma lasau sa "desenez" unde aveam eu chef. Chiar daca am crescut, nu mi-a disparut obiceiul de a mazgali peretii :D.
Initial am pornit cu gandul ca vreau sa umplu peretele cu frunze de iedera. Dar n-am mai reusit sa si termin ...
Uite doua poze... inceputul... sper sa apuc sa si termin intr-o buna zi


joi, 18 februarie 2010


Poveste continua, impartita de data aceasta in trei carti, dintre care cea de a doua carte este vazuta prin ochii lui Jacob. Peste 700 de pagini pline de actiune.
Nici nu stiu ce sa scriu in aceasta recenzie fara sa ma gandesc ca o sa stric elementul surpriza. Si sunt atatea elemente surpriza!!! Mai bine ii las pe cei care vor sa citeasca aceasta carte sa descopere o singuri. Pot sa spun doar ca este SUPER!!!

duminică, 14 februarie 2010

Inca una din cartile acelea care nu te lasa sa dormi noaptea.
Bun, poveste de dragoste a Bellei cu vampirul Edward continua, dar Jake (prietenul ei cel mai bun care este si varcolac, din pacate) hotaraste sa lupte pentru dragostea ei. Multe sentimente adunate si exprimate prin cuvinte simple si propozitii frumoase care pur si simplu nu te lasa sa lasi cartea din mana. Cred ca toate (sau toti) am trait la un moment dat presiunea a doua iubiri simultane: prietenul cel mai bun pe care nu vrei sa-l pierzi si totusi nu il mai poti pastra ca simplu prieten si iubitul, pentru care ai face orice. Nu vrei sa-l ranesti pe niciunul si totusi nu ii poti pastra pe amandoi, iar faptul ca unul e vampir si altul e varcolac ne scoate un pic din lumea noastra si ne lasa sa visam un pic mai mult.
Da, are si actiune in afara de povestea de dragoste. Au fost cateva pagini pe care le-am citit pe nerasuflate cu inima la gura: batalia. Nu vreau sa dau mai multe detalii despre batalia de aproape de final, nu intre cine si cine are loc si nici cine a castigat sau de ce pentru a te face totusi sa citesti cartea. Pot sa spun doar ca au fost pagini in care am uitat pur si simplu sa respir :))
537 de pagini citite in patru zile. As fi putut sa o citesc mai repede, dar am incercat sa prelungesc citirea ei cat mai mult pentru ca imi place cum ma face sa ma simt, scoate ceva din mine de pe vremea adolescentei si de pe vremea inceputului relatiei cu Cata care ma face sa zambesc fara motiv :))
Urmeaza "Zori de zi".

joi, 4 februarie 2010

Si ce margele... cu magneti :)


Nu au incuietoare... se prind pur si simplu cu magnetii.. care cica fac bine la ... nu stiu ce
Prima data s-au agatat de piciorul de la masa:

Varianta lunga:



Varianta la baza gatului:


Bratara: 



Cu alte cuvinte.. un singur sirag, multe intrebuintari.

miercuri, 3 februarie 2010


Am cumparat-o de pe Nemira cu 5 lei si eram putin retinuta in privinta ei, mai ales ca Marius mi-a zis: "hmm.. nu e cine stie ce...". Intr-adevar, nu este cine stie ce minunatie. Nu este genul de carte care sa te tina treaz pana la 5 dimineata, cel putin nu in prima jumatate. Traducerea lasa de dorit, povestea in schimb este foarte frumoasa: cu nave spatiale, colonii ale omenirii, extraterestrii, exact ce imi place la o carte. Tocmai buna sa te scoata din cotidian!

Ce mi-a placut foarte mult? Ideea unei civilizatii atat de puternic dezvoltate, incat dorinta de a fi primul si "cel mai tare" nu mai este atat de puternica, pentru ca "atunci cand ajungi la un asemenea nivel de dezvoltare nu te mai intereseaza". (Citatul este mai mult o reproducere probabil destul de departe de adevar a memoriei mele)

Mi-a placut cartea! Nu m-a dat neaparat pe spate dar m-a facut sa-mi intaresc convingerea ca acest spirit de competitie de genul: sa nu aiba altul ceva mai bun si mai frumos decat mine, este o prostie. Dar asta este un alt subiect care are mai putina legatura cu cartea si mai multa legatura cu ideile mele despre o lume mai buna si mai frumoasa.
Merita sa o citesti, macar sa vezi daca gasesti in ea exact acelasi lucru pe care l-am gasit eu. :)

miercuri, 27 ianuarie 2010

http://www.userfocus.co.uk/pdf/fable.pdf

Merita citita de toata lumea. O poveste care m-a facut sa ma gandesc un pic mai mult la programele pe care le fac. Scrisa frumos si cu cuvinte simple a fost o lectura foarte placuta.

luni, 18 ianuarie 2010


Pe scurt: un somnifer de carte! Descrierile prea multe, prea lungi si foarte prost traduse mi-au ingreunat foarte mult lectura si de multe ori m-a adormit. Cand in sfarsit termina de descris cum erau copii facuti pe banda rulanta si conditionati sa gandeasca intr-un anumit fel, se intampla foarte putina actiune si se termina cartea.

Ideea de la care porneste este destul de interesanta, motiv pentru care am si citit-o pana la sfarsit: in sfarsit exista o ordine in lume, obtinuta prin eliminarea liberului arbitru. Actiune se intampla cand un "salbatic" patrunde in aceasta lume noua, reactia lui fata de ea si reactia ei fata de el.

Nu consider ca am pierdut timp citind-o, dar nici nu o pot trece in lista mea cu carti preferate.

marți, 5 ianuarie 2010

Imi place mult origami, desi nu sunt prea priceputa. Am gasit aici un filmulet cu un dragon explicat de la cap la coada. Mi-am suflecat manecile si uite ce a iesit :D


luni, 4 ianuarie 2010

Ziua 4

Melci. I-am cules pe 1 ianuarie, astazi i-am spalat, i-am dat cu lac si le-am facut poza. Initial au fost cinci, dar doi dintre ei miroseau tare urat si a trebuit sa scap de ei.


duminică, 3 ianuarie 2010

Ziua 3

Era seara si dintr-o data m-am uitat pe geam si era plin de zapada, asa ca am iesit un pic afara si am facut si cateva poze :)





sâmbătă, 2 ianuarie 2010


Mi-a fost frica sa ma apuc de ea... pentru ca, dupa ce am citit-o pe prima, stiam ca nu am sa o pot lasa din mana pana n-o termin. Am reusit sa n-o termin pe toata in prima zi si sa o impart in trei zile.

Pe scurt ce se intampla in carte: cei doi castigatori ai jocurilor foamei (prima carte) se intorc acasa, unde viata ar trebui sa fie linistita si fara griji, dar din pacate se intampla din nou... ajung iar in arena.

Se joaca mult cu sentimentele Suzanne Collins de data asta, si te face sa intrii in pielea personajelor perfect. Este o carte superba care merita citita, chiar daca am trecut de varsta adolescentei, desi pe ea scrie "nemira junior". Astept cu nerabdare cartea a treia, intre timp citesc "Minunata lume noua" de Aldous Huxley.

Ziua 2

Azi dimineata zambila mi-a zambit frumos:


vineri, 1 ianuarie 2010

Prima zi

La multi ani 2010!
In prima zi din an am mers sa vedem marea:


;;