marți, 29 septembrie 2009


 Umbra Hegemonului, a doua carte din Saga Umbrelor, vine in continuarea Umbrei lui Ender.
Copii in frunte cu Ender au castigat razboiul impotriva gandacilor. In lipsa unei amenintari externe, este timpul ca oamenii sa se lupte intre ei. Fiecare mare putere vrea sa conduca Pamantul.
Ahile revine sa ii domine viata lui Bean mai intai rapindu-i pe toti colegii si incercand sa-l omoare. Apoi, cand copii de la scoala de lupta au fost eliberati, Ahile a pastrat-o pe Petra. Astfel cartea se imparte in doua:
Prima - Ahile stapanind-o pe Petra si incercand sa ia controlul pamantului. A doua - Bean incearca sa o salveze pe Petra fiind ajutat in mare parte de fratele mai mare al lui Ender, Peter.
Multa politica, mult razboi si totusi nu m-a plictisit deloc.
Cu o noapte inainte sa termin cartea, am visat-o pe Petra rapita de Ahile si m-am trezit intrebandu-ma: "Oare cum o sa reuseasca sa o salveze Bean?"
Urmeaza Umbra Marionetelor.

luni, 21 septembrie 2009


O poveste despre un copil al strazii. Despre un copil al strazii care intra intr-o ceata de copii ai strazii. Un copil ce isi folosea toata inteligenta pentru a supravietui. L-au numit Bean pentru ca era atat de mic ... ca un bob de fasole.
A fost descoperit si trimis la Scoala de lupta pentru a fi pregatit pentru a lupta impotriva gandacilor. Pana ala scoala de lupta a fost povestea tragica a copiilor strazii, o lupta continua pentru supravietuire ce s-a intiparit foarte bine in mintea micutului Bean.
La scoala de lupta, micutul ii uimeste pe toti cu inteligenta si cu memoria lui, dar este tot timpul comparat cu Ender. Din momentul in care micul Bean intra in armata Dragonilor sub comanda lui Ender, povestea pe care am citit-o sub numele "Jocul lui Ender" se repeta, dar vazuta prin ochii lui Bean.
"Umbra lui Ender" in loc sa plictiseasca cu aceeasi poveste a copiilor soldati, completeaza "Jocul lui Ender". Vedem cu cata dragoste si cata admiratie il privesc ceilalti copii pe Ender. Daca "Jocul lui Ender" ne-a facut sa il iubim pe Ender, "Umbra lui Ender" ne face sa il iubim si sa il admiram, fara sa ii uitam pe cei pe care i-a avut in jurului lui.
Urmeaza  Umbra Hegemonului.

luni, 14 septembrie 2009


In acest joc am devenit o detectiva americana pe nume Nicole Bonnet si am de-a face cu un ucigas in serie. Jocul incepe cu o crima la Paris, intr-o sala de spectacol, o balerina ucisa si atarnata de niste carlige, astfel incat cadavrul sa arate ca un tablou.
Nu este nevoie de taste deloc. Pe Nicole am miscat-o numai cu mouse-ul si toate interactiunile cu mediul au fost de asemenea numai pe baza de mouse. Grafica sau ma rog... pozele sunt frumoase, pentru nu ca in afara personajelor, care nu sunt multe, totul este static. Nicole e facuta frumos: fata draguta, fund bombat, perfecta pentru ca un barbat sa se joace cu placere si pentru ca o fata sa se identifice cu personajul. Are filmulete facute frumos si o muzica simpatica. Puzzle-urile cu care am avut de-a face nu au fost neaparat grele, a fost mai frustrant faptul ca ma obliga sa imi combin in inventar obiectele inainte de a trece mai departe. Prima frustrare a venit chiar in prima scena, cand nu m-a lasat sa parasesc locul crimei pana nu am bagat foaia cu amprente in folie de plastic, amandoua erau in inventar. Bineinteles, pe masura ce am inaintat in joc si am inteles ca nu e suficient sa am un obiect in inventar pentru a-l putea folosi, ci trebuie sa il aduc la starea care imi trebuie, nu au mai aparut probleme de genul asta.
Un joc simpatic, care pune un pic neuronii la treaba fara sa ii oboseasca foarte mult.
Imagini din joc care mi-au placut:



















Nu pot sa spun ca am fost vreodata innebunita dupa cartile sau filmele de razboi, sau despre urmarile razboiului, dar am zis totusi sa incerc...
Adevarul este ca nu-mi place. O citesc si ma face sa ma simt trista. Am impresia ca in cartea asta sunt prea multe nuante de gri...
Actiunea se petrece pe un fundal de "ce ar fi fost daca germanii si japonia ar fi castigat razboiul, daca americanii nu ar mai fi buricul pamantului..." problema e ca nu am descoperit inca actiunea ... Totul se intampla aparent pe mai multe planuri: 1) Frink , tocmai si-a schimbat viata ...incercand sa se lanseze in afaceri cu prietenul sau, 2) fosta lui sotie, antrenoare de judo... 3) seful lui Frink si afacerile lui necurate 4) patronul unui faimos magazin de antichitati.

Am citit doar jumatate din ea. Bucata pe care am citit-o mi s-a parut atat de trista si mohorata incat m-a deprimat si m-a facut sa o arunc din mana. Am pastrat totusi semnul de carte... intr-o zi am sa o termin...

marți, 8 septembrie 2009


Am imprumutat cartea de la sormea.
Catalin m-a vazut citind-o crispata si m-a intrebat:
- Iti place cartea?
- Nu !!! E oribila!
- Pai atunci de ce o mai citesti???
- Pentru ca nu o pot lasa din mana.
Annie nebuna il gaseste pe celebrul scriitor al cartilor din seria Misery - Paul Sheldon dupa ce acesta a avut un accident grav de masina. In loc sa il duca la spital il duce acasa, il "ingrijeste" si il pune sa scrie ultima carte Misery. Paul se dedica in totalitate scrierii noii carti, reusind in acest fel sa suporte toanele nebunei. Dupa ce am citit cum Annie i-a taiat laba piciorului intr-un moment de pierdere a lucididatii, a trebuit sa inchid cartea si sa imi gasesc o alta ocupatie pentru scurt timp, altfel riscam sa visez urat noaptea.
N-am putut sa stau departe de carte.. asa ca dupa o pauza de un sfert de ora m-am intors la ea... si mai curioasa sa vad cum si daca scapa Paul de Annie.
Nu este adevarat ca nu mi-a placut cartea. Mi-a placut mult.
Cum m-am simtit cand am citit-o?
La inceputul cartii, am zis "eh... parca ar fi un film thriller prostut", pe masura ce intram in actiune am simtit mila, furie, am fost speriata, mi s-a intors stomacul pe dos de vreo doua ori dar pot sa spun ca nu as fi putut sa o las necitita.

luni, 7 septembrie 2009


Ca orice gagica ... de mica am fost fascinata de povestile cu vampiri. Cand am auzit de filmul Twilight era clar ca trebuie sa-l vad. L-am vazut... mi-a placut mult... dar n-am fost foarte multumita... stiam ca o sa-mi placa mai mult cartea, asa ca am inceput sa o caut.
Sambata pe la ora 14 m-am apucat sa o citesc. Oau!!!
Nu am putut sa o las din mana pana la ora 2 cand am terminat-o. O poveste de dragoste scrisa foarte usor si foarte frumos. Genul de carte care ma face sa citesc cate doua paragrafe in acelasi timp.
Bineinteles ca este vorba de o poveste de dragoste dintre o fata si un vampir. Vampirul indragostit incearca sa o protejeze pe fata de toate pericolele. Descrierile scenelor in care sunt numai ei doi m-a facut sa retraiesc ceea ce traiam la inceputurile relatiei cu Catalin, pe vremea cand nu eram nici unul sigur de sentimentele celuilalt. Am simtit toti fluturasii din stomac si de pe sira spinarii de atunci.
Deabea astept sa citesc a doua carte. Am totusi de gand sa astept sa vad filmul si deabea dupa aceea cartea, pentru intotdeauna sunt dezamagita de film dupa ce citesc cartea.

;;