luni, 21 decembrie 2009


In prima zi am citit un sfert de carte, in a doua zi am reusit sa renunt la ea dupa inca un sfert, eh.. in a treia zi n-am mai reusit sa o las din mana pana nu am terminat-o pe toata. Pur si simplu se intamplau chestii in continuu si nu ma lasau sa ma culc linistita.
Nu stiu de ce nu pot sa imi spun usor parerea despre cartea asta, probabil pentru ca nu vreau sa o povestesc, pentru a nu strica nimanui lectura...

Ca o nota pentru mine... pentru ca timpul trece si probabil va veni vremea cand nu imi voi mai aminti mare lucru decat faptul ca mi-a placut mult: Katniss - eroina principala, Peeta - aliatul in jocurile foamei, Gale, foamete, supravietuire. Imaginea care imi ruleaza in cap ca un film: Katniss in copac amenintata de ceilalti care se aflau jos, Rue o avertizeaza ... si mai zic nimic :)

Deocamdata imi este frica sa ma apuc de a doua carte: Sfidarea, pentru ca stiu ca nu o voi putea lasa din mana pana nu o termin.

luni, 14 decembrie 2009



Initial numita "Inapoi la trupurile voastre rasletite", dupa care cei de la Nemira au schimbat titlul in "Fluviul vietii". Amandoua titlurile se potrivesc cartii, desi pentru a respecta titlul original: "To Your Scattered Bodies Go" l-ar fi putut lasa pe primul.
Nu stiu daca am sa fiu vreodata in stare sa fac o recenzie frumoasa unei carti care mi-a placut. Probabil pentru ca e mai usor sa vorbesti de rau decat de bine, dar totusi voi incerca.

Se pare ca cineva a descoperit secretul vietii vesnice (mai mult sau mai putin), astfel oamenii sunt inviati de-a lungul unui fluviu, pe care il denumesc ei "Fluviul vietii". Li se da cate un cilindru metalic ce se umplea periodic cu mancare, bautura, droguri si altele la ore fixe, cu conditia sa fie plasate in anumite locuri. In lumea in care nu mai existau bani si nici nevoia de bani, se pare ca totusi oamenii vor sa se afirme, luand sclavi, construind armate...

In centrul povestii este Richard Burton, care se pare ca are ceva special si este tratat special si de catre cei care i-au inviat pe toti acesti oameni. Dar daca acest tratament special inseamna ceva de bine sau nu... ar trebui citita cartea, merita. Mi-a aratat intr-un fel ca nu sunt singura care crede ca unii oamenii sunt niste animale ... si totusi nu toti sunt la fel....

joi, 10 decembrie 2009

Pisici mici

In ultima vreme nu prea am mai fost deloc inspirata sa scriu, poate din cauza racelii care nu vrea sa plece de la mine, sau a vremii de afara, sau cine stie. Pana una alta am gasit niste pisici dragute:

vineri, 27 noiembrie 2009

La multi ani

Ma gandesc la tine automat cand aud melodia asta (si multe altele), asa ca ti-o dedic. La multi ani, iubirea mea!


Mi-a imprumutat-o Marius acum o luna. M-am apucat de ea imediat si m-a captivat.
Ideea principala a cartii ar fi ca Isus cand a fost rastignit pe cruce, s-a uitat in jur si a vazut o multime de pacatosi si atunci l-au apucat nervii si a inceput sa injure si sa blesteme. In acel moment s-a transformat in Ianus, fiul Satanei.
Bun, pana acum povestea interesanta. Marea problema a acestei carti, este ca fiecare personaj afla la un moment dat povestea lui Isus si vei citi de atat de multe ori aceasta poveste ca la un moment dat te plictisesti. Probabil din cauza acestei povesti pe care o tot repeta este cartea atat de groasa.  Probabil tot deaia mi-a luat mie atat de mult sa o citesc. Capitolele alea reuseau sa ma adoarme ca un somnifer.
Atunci cand se intampla lucruri este captivanta.
M-a mai enervat ceva la cartea asta, nu este neaparat un lucru negativ, din contra te face sa o citesti cu mai mult interes: schimba capitolul exact in momentul in care se intampla chestii, de exemplu: "Calugarii ridica cutitul .... " si pac... capitolul urmator. Intr-adevar te face sa citesti cu disperare pana aflii ce s-a intamplat cu personajul. Problema este ca in capitolul urmator... trebuie sa recitesti problema cu Isus rastignit, pentru ca mai apare inca un personaj ce trebuie sa afle si el "adevarul".
De sfarsit... mi-a lasat impresia ca n-a fost finisata cum trebuie. Mi-a placut, capitolele in care se intampla actiune, m-au tinut lipita de carte si m-au facut chiar sa ma visez noaptea fiind Marie. Daca obisnuiesti sa sari peste pagini ca sa ajungi la actiune probabil e un lucru bun si nu te plictisesti ca mine. Eu nu obisnuiesc, am impresia ca daca dau paginile fara sa le citesc pierd din detalii, aici n-as fi pierdut nimic.

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

A venit primavara?

Asta primavara am cumparat o zambila la ghiveci, din aceea cu tot cu bulb. Dupa ce a terminat de inflorit, s-a uscat complet. Primul impuls a fost sa scot bulbul care deja arata ca o ceapa stricata si sa il arunc, dar am zis sa incerc sa il pun intr-un ghiveci mititel, ca nu ma incurca chiar asa de mult si daca tot il am acolo, sa ii pun si apa din cand in cand.
Acum, surpriza!!! Pe zambila mea a apucat-o primavara! Uitati si voi:


 

O floricica de-a mea cu care vreau sa ma laud ar fi crinul, care uite ce surpriza frumoasa mi-a facut si el:



Saturday caturday

Astazi este sambata cu pisici.
L-am gasit pe youtube si n-am putut sa-l tin numai pentru  mine.

joi, 19 noiembrie 2009

Am participat si eu pe blogul lui Marius la concursul Viata ca'n viata: Concurs HungerBlogs.


cu urmatorul cadou :  
Intotdeauna mi-am dorit un trenulet electric si inca imi mai doresc.
(Poza am luat-o de pe Trenulete.ro)

marți, 17 noiembrie 2009

The Cranberries - Never Grow Old:
Hope you never grow old
Forever young
I hope you stay
Forever young

Melodia asta a inceput deodata sa-mi cante in creier azi dimineata in drum spre munca... nici nu stiam ca este in playlist. M-a facut sa zambesc usor, sa ma gandesc  si sa imi amintesc de basmul "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte"... sa visez un pic la "cum ar fi daca am fi tineri si frumosi pentru totdeauna", sa zambesc din nou. Nu-mi place ca imbatranesc si totusi, tot ce are un inceput e firesc sa aiba un sfarsit. Singura consolare pe care ne-o oferim este ca exista viata dupa moarte sau reincarnare, sau daca ma iau dupa Orson Scott Card, suntem doar niste filote mereu in cautarea unor trupuri.




Macar melodia sa o savurati daca eu am aberat aiurea :D...


duminică, 15 noiembrie 2009

Sunt melodii pecare atunci cand le ascult imi amintesc de o anumita periada a vietii.
Sunt anumite melodii... care oricarui roman de varsa apropiata cu a mea ii aduc cel putin sufletul pe buze. Unele din aceste melodii sunt:



sau



N-as putea sa uit de "Be my lover":



Sau cum am rupt ringurile de dans pe:



Cum n-as putea sa uit niciodata de fustitele lambada:



Vremuri de demult... unele din melodiile care ma fac mereu sa cad in visare cu un zambet tamp pe fata.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Stiu ca unii oameni sunt atat de saraci incat nu au bani sa le cumpere copiilor de mancare. Altii le dau de mancare dar nu au cu ce sa ii imbrace. Mai stiu ca unii oameni au boli incurabile si se lupta in fiecare zi, in fiecare secunda pentru o trai pe urmatoarea. Sunt mame ale caror copii sunt bolnavi si ele nu au bani sa le cumpere tratamentul. Si cu toate aceste adevarate tragedii de pe lumea asta, de fiecare data cand sunt trista, sau am vreo problema de orice fel, am impresia ca tot universul se rezuma la un singur punct, centrul lui: EU.
Si ma simt atat de trista si de nefericita de parca toate problemele universului sunt pe umerii mei si nu pot sa ma abtin ...
Nu imi dau seama, de unde atata egoism si care ar fi tratamentul?

duminică, 8 noiembrie 2009

Am fost ieri sa ne uitam la masini, trebuie sa ne luam pana la urma una, acum ca am ramas fara tico. Am facut un drivetest cu un i30, super tare!! Am fost un pic uimita cand am apasat acceleratia si a plecat instant! Am mai condus pana acum masini straine, dar nici una asa de fasneata, am ramas impresionata si am inceput sa marai la Cata ca vreau i30. El a zis "hai sa ne uitam si pe la fiaturi" cu gandul ca o sa-mi placa mai mult Bravo. Atunci l-am vazut. Masina perfecta pentru mine. M-am indragostit de ea pe loc: Fiat 500





Doamne cat de frumoasa este!!! Perfecta pentru oras, perfecta pentru mine, nu foarte scumpa si arata extraordinar in interior:




Din pacate Cata nu prea vrea sa o luam, "ca e prea mica, ca n-are decat doua usi...." dar eu m-am indragostit de ea!

vineri, 6 noiembrie 2009

Azi e una din zilele alea in care nu pot sa-mi concentrez sub nici o forma atentia intr-un singur punct. Cand am impresia ca am reusit, vine cate un gand care ma darama din nou in visare. Ma lupt cu el, reusesc sa-l inving si atunci imi aduc aminte ca trebuie sa ma duc acasa pe jos... si iar cad in visare... mai rau... imi vine sa plang. Si iar ma chinui sa ma apuc de treaba si imi aduc aminte ca firma la care lucrez nu merge tocmai bine si iar imi vine sa plang...
Cele mai placute momente de visare sunt cele in care mintea mea o ia in directia cartii pe care am citit-o aseara.Momentele alea ma relaxeaza, dar grijile zilnice vin din nou si ma lovesc in moalele capului... credite.. bani.... bani lipsa... bani in plus... bani insuficienti... totul este despre bani...
Offf... nici nu mai vreau sa mai zic nimic... raman cu gandurile mele...

Azi dimineata am ascultat asta si mi-a ramas in minte....

joi, 5 noiembrie 2009

Am facut un nou blog unde voi posta de acum incolo modelele pe care mi le fac pe unghii pas cu pas si pe aceste il voi tine un pic mai personal: http://homemadenails.blogspot.com/

luni, 2 noiembrie 2009

Pe o baza rosie, am tras la inceput doua dungi albe. Dupa ceea mi s-a parut prea putin si am completat cu o floricica, tot alba.
Din pacate camera mi s-a stricat si am reusit doar o poza cu webcamul de la laptop.

Un blog numai cu unghiute colorate: homemadenails.blogspot.com

Weekend la munte

Am fost la munte. Am plecat miercuri seara pe la 6 din Constanta, si am ajuns in Sinaia pe la 10. Cu detectorul de radar, drumul liber, pejo`u lu` sormea s-a adaptat perfect in orice conditie de drum sau de sofer.
In Sinaia ne-am cazat la vila Izvor. 90 de lei pe noapte pentru ca nu e in sezon. Vila este pe platoul Izvor, deci un pic cam departe de centru. O vila frumoasa, facuta cu gust. Nu mi-a placut ca nu mergea internetul... si dusul nu avea cabina, avea doar perdea de plastic. De cate ori am facut dus, umpleam baia de apa. In rest mi-a placut mult de tot. Are o bucatarie mare de tot (pentru cine are chef sa gatesca in vacanta) utilata cu toate cele necesare inclusiv masina de spalat vase iar camera in care ne beam cafeaua, o camera plina de ghivece cu flori cu niste geamuri mari era superba.
Vineri dimineata am plecat de la Izvor si am avut surpriza ca ninsese pe munti peste noapte.
Am plecat spre Bran, cu ocolire pe la cota 1400, unde baietii s-au bulgarit un pic.
La Bran ne-am cazat la vila Benga (80 de lei pe noapte), la vila mica, care avea un fel de separeu cu doua camere.
La prima vedere mi-a placut mult. Camerele foarte mari si deasupra patului pictate niste floricele foarte frumoase. La a doua privire nu mi-a mai placut atat de mult. Patul avea o terminatie dubioasa, mascata de cuvertura, in care am dat cu piciorul de fiecare data cand ieseam din baie. Inca am vanatai care ma dor, au!
Baia, alta poveste... gigantica... mult prea mare pentru un wc, o chiuveta si o cabina de dus si mirosea oribil de la canalizare, miros care intra si in camera. De internet nu mai zic, era pe undeva pe acolo o retea wireless care era prea slaba pentru a ma putea conecta la ea. Se pare totusi ca am nimerit noi camera cu probleme pentru ca Sorin si Oana nu au avut nici una din problemele astea in camera.
Am fost la o petrecere de halloween, pe langa Bran, cu muzica veche (cred ca eram in generala cand ascultam muzica aia), dar ne-am distrat. La 12 noaptea ne-au dat voie sa intram in Castelul groazei gratis. A fost interesant, nu pot sa zic ca m-am speriat, dar pot sa zic ca ma bucur ca n-am dat banii. Totusi m-as fi ofticat daca n-as fi intrat.
Intoarcerea pe valea prahovei bineinteles ca a durat o groaza. Am mers bara la bara, dar peisajul face totul suportabil.
A fost o vacanta frumoasa. Mi-a placut. Mai merg.
Mai multe poze aici.

marți, 27 octombrie 2009

De data asta am fost intr-o dispozitie mai romantica si uite ce a iesit:


Un blog numai cu unghiute colorate: homemadenails.blogspot.com

Unul din cele mai frumoase jocuri pe care le-am jucat. O poveste superba de care inca imi amintesc cu placere, desi l-am jucat acum vreo doi ani. Imi place sa visez aducandu-mi aminte de acest joc si de lumea creata acolo, iar melodia celor de la Magnet ma face mereu sa cad in visare.
Enjoy!

luni, 26 octombrie 2009

Pe un fundal maro, am facut niste floricele albe, cu mijlocul rosu si cu cate doua frunzulite verzi langa ele. Pentru modele am folosit lacuri de unghii speciale pentru modele de acest tip:

 
Si a iesit asa:


Un blog numai cu unghiute colorate: homemadenails.blogspot.com

miercuri, 21 octombrie 2009

Paula mi-a zis ca ar fi cazul sa-mi fac unghiile in culorile toamnei. Si am zis "Super idee!!", dupa care am stat un pic si m-am gandit... "ok... care sunt culorile toamnei?" si mi-a venit repede in cap "gri", asa ca cerul cand ploua.
Asa ca am pus un fundal gri. Acum ce model as face .... Imi amintesc de cand eram mica-mica, ca desenam mereu crizanteme care ieseau intotdeauna spectaculoase. Asa ca, inspirata de amintirea crizantelemor din gradinita, am facut un model din linii. Nu este tocmai o floare, dar macar imi place ce a iesit.



Un blog numai cu unghiute colorate: homemadenails.blogspot.com

marți, 20 octombrie 2009

Dupa ce am terminat "Amurg", am cautat peste tot "Luna noua". Nu mai exista in tot internetul, de librarii ce sa mai zic. Am gasit-o dupa o luna pe Pravalia cu carti si am comandat-o imediat.
M-am apucat de ea sambata. Din prima zi am citit o treime din carte. Aproape mi-a fost frica sa ma apuc sa citesc din nou pentru ca stiam ca ma va captiva. Duminica am mai citit o treime si aseara nu am putut sa o las din mana pana nu am citit multumirile autoarei de la sfarsit.
Povestea interzisa de dragoste dintre o femeie (de fapt o fata) si un vampir continua. El zice ca o paraseste pentru binele ei si o lasa intr-o depresie, fara nici un chef de a mai trai. Singura persoana care o trezeste un pic la viata este Jacob. Dar Jacob se dovedeste pana la urma a fi un varcolac si varcolacii sunt dusmanii de moarte ai vampirilor.
Varcolacul Jacob se indragosteste de Bella, dar ea il vrea doar ca prieten. Il iubeste prea mult pe Edward.
In momentul in care facea ceva nebunesc si prostesc, Bella auzea vocea lui, asa ca o tine dintr-o prostie in alta. Se arunca de pe o stanca fiind cat pe ce sa moara si actiunea adevarata a romanului deabia de aici incepe.
Edward afla ca Alice, vampira care vedea viitorul, a vazut-o pe Bella aruncandu-se de pe stanca si murind asa ca Edward vrea sa se sinucida.Bineinteles ca Bella si Alice se duc sa il salveze si reusesc, pentru ca mai urmeaza doua carti.
Cartea mi-a placut mult de tot. Sunt curioasa acum cum va fi filmul.
Urmeaza Eclipsa.

duminică, 18 octombrie 2009

De data asta m-a chinuit rau de tot talentul si am facut niste floricele albe cu codita verde pe fundal rosu


Un blog numai cu unghiute colorate: homemadenails.blogspot.com

miercuri, 14 octombrie 2009

Unghiute colorate

In ultima vreme am obsesia modelelor pe unghii. Nu ma mai multumesc unghiile simple, acum trebuie sa trag pe ele cel putin o dunga de alta culoare.
Am incercat pe alb:




Si pe negru:


Un blog numai cu unghiute colorate: homemadenails.blogspot.com

luni, 12 octombrie 2009


          Bean ajunge in cele din urma din cauza defectului sau, un urias.
          Copiii de la scoala de lupta fac ceea ce au invatat si ceea ce se pricep ei cel mai bine: conduc armate. Alai este califul, Supa fierbinte este imparatul Chinei, Virlomi devine zeita regina a Indiei (probabil pentru ca nu a fost in gasca lui Ender isi permite sa o ia razna la un moment dat). Peter hegemonul, cu Bean si Petra in spatele lui ajunge incet-incet sa  uneasca toate natiunile pamantului. Multa, foarte multa intriga politica in aceasta carte, de asemenea foarte mult razboi, strategie, si multe altele care ma fac sa cred ca asta este cartea cea mai buna din toata seria.
             Desi ziceam ca nu imi plac cartile cu si despre razboi, aceasta carte ma face sa ma contrazic singura. Mi-a placut la nebunie! Poate din cauza ca in spate este o poveste despre cum poate fi adusa pacea in lume, o poveste de dragoste deosebita, o mare pierdere si o multime de copii.

vineri, 9 octombrie 2009

Dracula Origin


Dracula Origin - inca un adventure quest point and click terminat!
De data aceasta am devenit profesorul Van Helsing, un vanator de vampiri profesionist. La inceput primesc o scrisoare de la un vechi prieten, ucis de Dracula care ma roaga sa am grija de iubita lui Mina pentru ca Dracula vine dupa ea.
Initial am zis "inca o poveste cu si despre Dracula" si am avut dreptate. Multa, foarte multa poveste. Daca nu mi-a vorbit Van Helsing in continuu. Mult mai multa poveste decat questuri ceea ce nu este neaparat un lucru rau. Problema a fost ca povestea nu era deloc noua. Clasica poveste cu vampiri in care Dracula rapeste fata si vanatorul de vampiri pleaca in urmarirea lui. Nimic nou sub soare.
Grafica este frumoasa, personajele facute frumusel, filmuletele dragute.
Sfarsitul m-a dezamagit foarte foarte foarte tare! Chiar daca era destul de previzibil, ma asteptam sa fie mai spectaculos. Macar questul de la sfarsit sa fie mai greu, sau filmuletul mai lung ....S-a terminat de parca si cei care au facut jocul se saturasera de el si s-au bucurat foarte tare ca au scapat, cel putin asta este impresia care mi-a lasat-o.
Am jucat si jocuri mai nasoale decat Dracula Origin, poate mi-ar fi placut mai mult daca ar fi introdus ceva nou in aceasta clasica poveste despre Dracula si cu siguranta mi-ar fi placut mai mult daca ar mai fi lucrat ceva la sfarsit.

Un joc asemanator a fost "Dracula 3: The Path of the Dragon", dar cu un final mai reusit.

marți, 6 octombrie 2009

Vroiam de mult un dulap pe hol, sau ma rog... un loc unde sa adun toti pantofii aia care stateau aruncati si de care ma impiedicam de fiecare data cand mergeam la baie. Bine... eu ma gandeam la un pantofar mare.... cu oglinda ... heheeee.... 
Am gasit la Kaufland super oferta, la 54.99 lei in cutia asta:


Inainte holul nostru arata in felul acesta:


Acum este asa:



Dulapiorul gol arata asa (dimensiuni: 74x26x64):
Ah, sa nu uit... l-am montat singura!





luni, 5 octombrie 2009


Umbra Marionetelor, a treia carte din Saga Umbrelor a lui Orson Scott Card continua povestea lui Bean.
Parca aceasta carte mi-a placut mai mult decat Umbra Hegemonului. Poate din cauza faptului ca ne este prezentata povestea de dragoste dintre Bean si Petra, singura fata din gasca lui Ender. Se iubesc atat de mult incat cei doi se hotarasc sa faca un copil impreuna. Pentru ca Bean nu vrea sa aiba un copil cu aceeasi modificare genetica cu a lui, apeleaza la fertilizarea in vitro si il pune pe acelasi doctor care a activat la el cheia lui Anton, sa studieze embrionii si sa ii implanteze Petrei unul din cei 6 embrioni ce se presupunea ca nu duc mai departe genele deosebite ale lui Bean.
Ahile, care reuseste sa il pacaleasca pe Peter Wiggin sa il tina pe langa el, reuseste sa fure embrionii congelati.
Ne reintalnim cu Alai, vechiul prieten al lui Ender de la Scoala de Lupta, care ii ajuta pe Bean si pe Petra.
Restul povestii trebuie descoperit de cel care citeste cartea. O poveste frumoasa de dragoste de timp de razboi intr-o lume atat de frumos imaginata. Orson Scot Card a reusit sa ma tina din nou treaza pana seara tarziu cu gandul "capitolul asta si ma culc".
Urmeaza Umbra Uriasului.

marți, 29 septembrie 2009


 Umbra Hegemonului, a doua carte din Saga Umbrelor, vine in continuarea Umbrei lui Ender.
Copii in frunte cu Ender au castigat razboiul impotriva gandacilor. In lipsa unei amenintari externe, este timpul ca oamenii sa se lupte intre ei. Fiecare mare putere vrea sa conduca Pamantul.
Ahile revine sa ii domine viata lui Bean mai intai rapindu-i pe toti colegii si incercand sa-l omoare. Apoi, cand copii de la scoala de lupta au fost eliberati, Ahile a pastrat-o pe Petra. Astfel cartea se imparte in doua:
Prima - Ahile stapanind-o pe Petra si incercand sa ia controlul pamantului. A doua - Bean incearca sa o salveze pe Petra fiind ajutat in mare parte de fratele mai mare al lui Ender, Peter.
Multa politica, mult razboi si totusi nu m-a plictisit deloc.
Cu o noapte inainte sa termin cartea, am visat-o pe Petra rapita de Ahile si m-am trezit intrebandu-ma: "Oare cum o sa reuseasca sa o salveze Bean?"
Urmeaza Umbra Marionetelor.

luni, 21 septembrie 2009


O poveste despre un copil al strazii. Despre un copil al strazii care intra intr-o ceata de copii ai strazii. Un copil ce isi folosea toata inteligenta pentru a supravietui. L-au numit Bean pentru ca era atat de mic ... ca un bob de fasole.
A fost descoperit si trimis la Scoala de lupta pentru a fi pregatit pentru a lupta impotriva gandacilor. Pana ala scoala de lupta a fost povestea tragica a copiilor strazii, o lupta continua pentru supravietuire ce s-a intiparit foarte bine in mintea micutului Bean.
La scoala de lupta, micutul ii uimeste pe toti cu inteligenta si cu memoria lui, dar este tot timpul comparat cu Ender. Din momentul in care micul Bean intra in armata Dragonilor sub comanda lui Ender, povestea pe care am citit-o sub numele "Jocul lui Ender" se repeta, dar vazuta prin ochii lui Bean.
"Umbra lui Ender" in loc sa plictiseasca cu aceeasi poveste a copiilor soldati, completeaza "Jocul lui Ender". Vedem cu cata dragoste si cata admiratie il privesc ceilalti copii pe Ender. Daca "Jocul lui Ender" ne-a facut sa il iubim pe Ender, "Umbra lui Ender" ne face sa il iubim si sa il admiram, fara sa ii uitam pe cei pe care i-a avut in jurului lui.
Urmeaza  Umbra Hegemonului.

luni, 14 septembrie 2009


In acest joc am devenit o detectiva americana pe nume Nicole Bonnet si am de-a face cu un ucigas in serie. Jocul incepe cu o crima la Paris, intr-o sala de spectacol, o balerina ucisa si atarnata de niste carlige, astfel incat cadavrul sa arate ca un tablou.
Nu este nevoie de taste deloc. Pe Nicole am miscat-o numai cu mouse-ul si toate interactiunile cu mediul au fost de asemenea numai pe baza de mouse. Grafica sau ma rog... pozele sunt frumoase, pentru nu ca in afara personajelor, care nu sunt multe, totul este static. Nicole e facuta frumos: fata draguta, fund bombat, perfecta pentru ca un barbat sa se joace cu placere si pentru ca o fata sa se identifice cu personajul. Are filmulete facute frumos si o muzica simpatica. Puzzle-urile cu care am avut de-a face nu au fost neaparat grele, a fost mai frustrant faptul ca ma obliga sa imi combin in inventar obiectele inainte de a trece mai departe. Prima frustrare a venit chiar in prima scena, cand nu m-a lasat sa parasesc locul crimei pana nu am bagat foaia cu amprente in folie de plastic, amandoua erau in inventar. Bineinteles, pe masura ce am inaintat in joc si am inteles ca nu e suficient sa am un obiect in inventar pentru a-l putea folosi, ci trebuie sa il aduc la starea care imi trebuie, nu au mai aparut probleme de genul asta.
Un joc simpatic, care pune un pic neuronii la treaba fara sa ii oboseasca foarte mult.
Imagini din joc care mi-au placut:



















Nu pot sa spun ca am fost vreodata innebunita dupa cartile sau filmele de razboi, sau despre urmarile razboiului, dar am zis totusi sa incerc...
Adevarul este ca nu-mi place. O citesc si ma face sa ma simt trista. Am impresia ca in cartea asta sunt prea multe nuante de gri...
Actiunea se petrece pe un fundal de "ce ar fi fost daca germanii si japonia ar fi castigat razboiul, daca americanii nu ar mai fi buricul pamantului..." problema e ca nu am descoperit inca actiunea ... Totul se intampla aparent pe mai multe planuri: 1) Frink , tocmai si-a schimbat viata ...incercand sa se lanseze in afaceri cu prietenul sau, 2) fosta lui sotie, antrenoare de judo... 3) seful lui Frink si afacerile lui necurate 4) patronul unui faimos magazin de antichitati.

Am citit doar jumatate din ea. Bucata pe care am citit-o mi s-a parut atat de trista si mohorata incat m-a deprimat si m-a facut sa o arunc din mana. Am pastrat totusi semnul de carte... intr-o zi am sa o termin...

marți, 8 septembrie 2009


Am imprumutat cartea de la sormea.
Catalin m-a vazut citind-o crispata si m-a intrebat:
- Iti place cartea?
- Nu !!! E oribila!
- Pai atunci de ce o mai citesti???
- Pentru ca nu o pot lasa din mana.
Annie nebuna il gaseste pe celebrul scriitor al cartilor din seria Misery - Paul Sheldon dupa ce acesta a avut un accident grav de masina. In loc sa il duca la spital il duce acasa, il "ingrijeste" si il pune sa scrie ultima carte Misery. Paul se dedica in totalitate scrierii noii carti, reusind in acest fel sa suporte toanele nebunei. Dupa ce am citit cum Annie i-a taiat laba piciorului intr-un moment de pierdere a lucididatii, a trebuit sa inchid cartea si sa imi gasesc o alta ocupatie pentru scurt timp, altfel riscam sa visez urat noaptea.
N-am putut sa stau departe de carte.. asa ca dupa o pauza de un sfert de ora m-am intors la ea... si mai curioasa sa vad cum si daca scapa Paul de Annie.
Nu este adevarat ca nu mi-a placut cartea. Mi-a placut mult.
Cum m-am simtit cand am citit-o?
La inceputul cartii, am zis "eh... parca ar fi un film thriller prostut", pe masura ce intram in actiune am simtit mila, furie, am fost speriata, mi s-a intors stomacul pe dos de vreo doua ori dar pot sa spun ca nu as fi putut sa o las necitita.

luni, 7 septembrie 2009


Ca orice gagica ... de mica am fost fascinata de povestile cu vampiri. Cand am auzit de filmul Twilight era clar ca trebuie sa-l vad. L-am vazut... mi-a placut mult... dar n-am fost foarte multumita... stiam ca o sa-mi placa mai mult cartea, asa ca am inceput sa o caut.
Sambata pe la ora 14 m-am apucat sa o citesc. Oau!!!
Nu am putut sa o las din mana pana la ora 2 cand am terminat-o. O poveste de dragoste scrisa foarte usor si foarte frumos. Genul de carte care ma face sa citesc cate doua paragrafe in acelasi timp.
Bineinteles ca este vorba de o poveste de dragoste dintre o fata si un vampir. Vampirul indragostit incearca sa o protejeze pe fata de toate pericolele. Descrierile scenelor in care sunt numai ei doi m-a facut sa retraiesc ceea ce traiam la inceputurile relatiei cu Catalin, pe vremea cand nu eram nici unul sigur de sentimentele celuilalt. Am simtit toti fluturasii din stomac si de pe sira spinarii de atunci.
Deabea astept sa citesc a doua carte. Am totusi de gand sa astept sa vad filmul si deabea dupa aceea cartea, pentru intotdeauna sunt dezamagita de film dupa ce citesc cartea.

luni, 31 august 2009

Marius mi-a zis: "Vrei sa-ti dau Amintirile rechinului? Mi-a placut si mie, i-a placut si Paulei... e foarte misto cartea. Despre unu care nu-mi mai aminteste cine e si incepe sa faca o ancheta".
Bun, am zis. Descrierea lui Marius mi-a amintit un pic de descrierile pe care mi le face tata cand incearca sa ma convinga sa citesc cate o carte care lui i-a placut. Niciodata nu imi zice mai multe decat trebuie, dar stie mereu sa ma faca curioasa.
Nu stiu de ce ma asteptam la un roman politist. Cand mi-a dat cartea si am citit descrierea de pe spate nu imi puteam imagina cum poate un roman politist sa fie thriller si sa se incadreze in descrierile alea, dar am zis "ok... sa vedem cu ce ne surprinde autorul"
Ce sa spun... de cand am inceput sa citesc... nu am reusit sa o las din mana pana cand am ajuns la jumatate. Bineinteles ca m-am indragostit de Eric, (de fiecare data ma indragostesc de eroii din cartile pe care le citesc) si bineinteles ca mi-am imaginat intai ca sunt Clio, dupa care m-am transformat in Scout, luptand impreuna impotriva ... rechinului conceptual si a altor creaturi imaginare.
Dupa ce i-am dat lui Marius cartea inapoi m-a intrebat: "Sfarsitul?? Cum ti s-a parut sfarsitul???" Ei bine ... in partea de final a romanului ... era ca si cum as fi vazut pentru prima data "Falci". Am citit capitolul ala cu aceleasi emotii pe care le-am trait cand am vazut filmul.
Cat despre sfarsitul propriu-zis... frumos... intr-un fel previzibil... mai multe nu zic :D
O carte frumoasa care am sa mi-o cumpar si eu cu prima ocazie ... pentru ca nu se stie cand o sa mi se faca dor de o vanatoare de rechini.

;;