luni, 31 martie 2008

Te iubesc

Sambata seara eram atat de suparata pe el... aveam impresia ca nu mai pot trai cu el... ca trebuie sa plec .. sa fug... Si duminica a plecat el... cu treaba pentru o zi... se intoarce diseara... si eu nu mai pot sta fara el ... Cum este posibil ca dupa atata timp ... (nu sunt sigura daca au trecut 5 ani de cand suntem impreuna sau anul asta facem 5 ani ) sa il iubesc de 10 milioane de ori mai mult decat la inceput? Nu scria prin reviste in odata cu trecea timpului dragostea incepe sa nu mai fie atat de salbatica? Ei bine dragii mei cercetatori, v-ati inselat!!! Eu nu numai ca nu-l iubesc mai putin, dar il iubesc infinit mai mult!!! Incercati sa explicati asta acum!!!

marți, 25 martie 2008

Miros de primavara


Miroase a primavara, a flori si... a toate lucrurile dragute care iti fac mintea sa zboare. Azi noapte am dormit la mama, m-am trezit cu un sentiment de vacanta... ca atunci cand eram in facultate si ma trezeam la 10 - 11 pentru a-mi bea cafeaua in bucatarie si pentru a pleca la cursuri. Era asa frumos atunci!
Ma intalneam cu fetele, mergeam la curs, si dupa... inevitabil intram la o cafea... De cele mai multe ori nu aveam bani nici macar de un suc... dar fetele au fost mereu atat de bune cu mine si se ofereau sa-si imparta sucul sau cafeaua cu mine ...
Hehe.. si baietii... mereu dupa noi...vesnic gata sa faca haz atunci cand gramada de restante ne dadea batai de cap. A fost frumos atunci. E bine ca am ramas o gasca, desi lucrurile acum sunt foarte diferite. Majoritatea au deja familia lor... cheful de distractie si dans pana dimineata s-a transformat in "barfa la o cafea sau la o pizza". Este frumos si acum... dar de fiecare data cand ne intalnim ne dam seama ca anii ne schimba, ca nu mai suntem aceeasi studenti dornici de distractie... Acum toti cautam stabilitate si confort. Totul se ridica la alt nivel.
Imi aduc aminte de o vorba de-a lui tata: "Nimic nu se pierde, totul se transforma". Exact asta se intampla si cu noi... fie ca vrem sau nu.. ne transformam in oamenii care o sa fim maine.

luni, 3 martie 2008

Venin

- Te rog nu mai plange! Mi se rupe sufletul cand te vad plagand! Ce pot face sa te simti mai bine? Cum te pot opri din plans?
- Te rog tine-ma in brate strans! Sa nu mai simt rautatea oamenilor. Intotdeauna am crezut ca eu pot schimba lumea ...
- ... tu poti schimba lumea ... tu poti face tot ceea ce vrei tu.... pentru ca eu voi fi aici si voi avea grija sa reusesti..
- ... dar acum nu mai pot!!! simt ca nu mai pot!! Te rog lasa-ma, simt ca am sufletul otravit de rautatea celor din jur. Cu ce le-am gresit? Cum am gresit in momentul in care mi-am dorit o lume mai buna?
- Nu ai gresit deloc! Fi la fel de buna si de acum incolo si nu mai pune chiar tot la suflet, te rog... nu-i mai lasa sa te raneasca atat de usor. Hai nu mai plange acum. Sunt aici, te iau in brate si iti dau toata dragostea mea! O sa fie bine de acum inainte!

O lua in brate si ii sterse lacrimile cu batista, incerca sa ii ridice aripile rupte pentru a putea zbura din nou. Dar era mult prea tarziu, tot veninul oamenilor reusira sa o marcheze definitiv...ea deveni in cele din urma un simplu muritor.


duminică, 2 martie 2008

Ne plangem atat cand suntem parasiti de persoana pe care o iubim, de parca viata noastra s-ar termina acolo... Nu ne dam seama ca, desi suferim, viata nu se termina acolo ci se schimba. Nu suntem constienti cat de norocosi suntem ca suntem tineri si o putem lua de la capat. Dar ce se intampla cu batranii? Cu acei batrani, care au stat mai bine de 60 de ani cu o persoana si la un moment dat unul din ei moare? Cum poate batranica sa isi continuie viata dupa ce batranelul cu care a stat o viata nu mai este si stie ca nu va mai fi niciodata? Cum se poate accepta moartea celui iubit stiind ca nu exista alta sansa sa mai gasesti o data fericirea? Cum mai poti trai singur dupa ce o viata intreaga ai impartit totul?

;;